Ghjesù ... quellu nome sopra à tutti i nomi

Ghjesù ... quellu nome sopra à tutti i nomi

Ghjesù hà continuatu a so preghiera intercessoria di u sommu sacrificadore à u so Babbu - "'Aghju manifestatu u vostru nome à l'omi chì m'hai datu fora di u mondu. Eranu i Vostri, m'hai datu à mè, è anu mantenutu a to parolla. Avà anu saputu chì tutte e cose chì m'hai datu sò da tè. Perchè aghju datu à elle e parolle chì Tu m'hai datu; è l'anu ricivuti, è anu saputu sicuramente chì sò surtitu da Tè; è anu cridutu chì Tu m'hai mandatu ". (Ghjuvanni 17: 6-8) Chì vulia dì Ghjesù quandu hà dettu ch'ellu avia "manifestatu" u nome di Diu à i so discepuli? Nanzu à u ministeru di Ghjesù, chì capìanu i Ghjudei di Diu è di u so nome?

Cunsiderate sta citazione - "U turnu notevule in a teologia biblica hè chì u Diu vivu hè progressivamente cunnisciutu per via di avvenimenti storichi attuali in u quale Si revela ellu stessu è i so scopi. I termini generici per Deity guadagnanu dunque un cuntenutu più specificu, diventanu nomi propii, è questi dannu successivamente à designazioni successivi chì riflettenu in più pienamente a natura progressivamente rivelata di Diu. " (Pfeiffer 689) U nome di Diu hè rivelatu prima in l'Anticu Testamentu cum'è 'Elohim' in Genu 1: 1, raffigurante à Diu in u rolu di Creatore, Maker, è Preservatore di l'omu è di u mondu; 'YHWH' or U Signore (U Signore) in Gen. 2: 4, chì significa Signore Diu o Esistente - Littiralmente 'Quellu chì hè quellu chì hè' o l'eternu 'I AM' (U Signore hè ancu u nome di "redenzione" di Diu). Dopu chì l'omu hà piccatu, era Ghjehova Elohim chì li circò è furnì cappelli di pelle per elli (previnendu i vistimenti di ghjustizia chì Ghjesù avaristi più tardi). Nomi cumposti di U Signore sò truvati in l'Anticu Testamentu cum'è 'Ghjehova-jireh' (Genu 22: 13-14) 'U Signore-Pruviderà'; 'Ghjehova-rafa' (Esse 15: 26) "u Signore chì ti guarisce"; 'Ghjehova-nissi' (Esse 17: 8-15) 'U Signore-Is-U-mio-Banner'; 'Ghjehova-shalom' (Ghjudicà. 6: 24) 'U Signore-Is-Pace'; 'Ghjehova-tsidkenu' (Ghjerusalemme. 23: 6) 'U Signore a nostra ghjustizia'; è 'Ghjehova-scema' (Ezek. 48:35) "U Signore Ci hè".

In Genu 15: 2, U nome di Diu hè introduttu cum'è 'Adonai' or 'Signore Diu' (Master). U nome 'El Shaddai' si usa in Genu 17: 1, cum'è u rinforzatore, soddisfante, è bestower di fructificità di u so populu (31). Stu nome di Diu hè statu introduttu quandu Diu hà fattu un pattu cù Abraham, facendu miraculosamente u so babbu quandu avia 99 anni. Diu hè riferitu cum'è 'El Olam' or 'Diu eternu' in Genu 21: 33, cum'è Diu di e cose oculte è e cose eterne. Diu hè riferitu cum'è "Ghjehova Sabaoth," significatu "Signore di l'Osti" in 1 Sam. 1: 3. A parolla 'òspiti' si riferisce à corpi celesti, angeli, santi è peccatori. Cum'è Signore di l'òspiti, Diu hè capace di aduprà qualunque 'òspite' ch'ellu hà bisognu per compie a so vuluntà è aiutà u so populu.

Cumu Ghjesù hà manifestatu u nome di Diu à i so discìpuli? Hà revelatu personalmente a natura di Diu per elli. Ghjesù s'hè ancu identificatu chjaramente è distintu cum'è Diu quandu hà fattu e dichjarazioni seguenti: "'Sò u pane di a vita. Quellu chì vene à Me ùn hà mai fame, è quellu chì crede in Me ùn hà mai sete "." (John 6: 35); "'Sò a luce di u mondu. Quellu chì mi seguita ùn marchjarà micca in a bughjura, ma averà a luce di a vita "." (John 8: 12); "'In verità, a vi dicu, sò a porta di e pecure. Tutti quelli chì sò mai venuti davanti à Me sò ladri è ladri, ma e pecure ùn li anu intesu. Sò a porta. Se qualchissia entre per Me, serà salvatu, entrerà è esce è truverà pascoli. " (Ghjuvanni 10: 7-9); "'Sò u bonu pastore. U bonu pastore dà a so vita per e pecure. Ma un impiegatu, quellu chì ùn hè micca u pastore, quellu chì ùn pussede micca e pecure, vede u lupu vene è lascia e pecure è fughje; è u lupu piglia e pecure è i sparghje. L'impiegatu fughje perchè hè un impiegatu è ùn si primura micca di e pecure. Sò u bon pastore; è cunnoscu e mo pecure, è sò cunnisciutu da a mo propria ". (Ghjuvanni 10: 11-14); "'Sò a risurrezzione è a vita. Quellu chì crede in Me, ancu s'ellu pò more, camperà. È quellu chì vive è crede in Me ùn more mai "." (Ghjuvanni 11: 25-26a); "'Sò a strada, a verità è a vita. Nimu vene à u Patre, eccettu per mezu di Me "." (John 14: 6); «'Sò a vera vigna, è u Babbu hè u vignaghjolu. Tutti i rami in Me chì ùn portanu micca frutti, li toglie, è ogni ramu chì porta u fruttu, li prune, affinch'elli possinu più frutti. " (John 15: 1); è "'Sò a vigna, voi site i rami. Quellu chì stà in Me, è eiu in ellu, porta assai frutti; perchè senza mè ùn pudete fà nunda "." (John 15: 5)

Ghjesù hè u nostru alimentu spirituale, cum'è u nostru Pane di Vita. Iddu hè a nostra Luce spirituale, è in Elu abita tutta a pienezza di a Dità cum'ella dice in Col 1: 19. Hè a nostra sola Porta à a salvezza spirituale. Hè u nostru Pastore chì hà datu a so vita per noi, è chì ci cunnosce personalmente. Ghjesù hè a nostra risurrezzione è a nostra vita, chì ùn pudemu truvà in nimu o in nunda. Ghjesù hè u nostru modu à traversu sta vita è in l'eternità. Hè a nostra verità, in Ellu sò tutti i tesori di a saviezza è di a cunniscenza. Ghjesù hè a nostra vigna, dannendu u so sustenimentu chì permette a forza è a grazia per campà è cresce per esse più cum'è ellu.

Semu "cumpletu" in Ghjesù Cristu. Cosa hà significatu Paulu quandu hà scrittu questu à i Colossiani? I Colossiani fucalizzavanu più nantu à l'ombra di Ghjesù, cà di Ghjesù. Avianu cuminciatu à mette l'accentu nantu à a circoncisione, ciò chì si manghianu è bevutu è in diverse festività. Avianu permessu di l'ombre datu per mustrà à e persone a so necessità di u messia chì venenu per diventà più impurtanti cà a realtà di ciò chì hè accadutu dopu à Ghjesù hè ghjuntu. Paulu hà dettu chì a sustanza hè di Cristu, è chì avemu bisognu di mantene à ellu. Cristu "in" noi, hè a nostra speranza. Pudemu fermamu à ellu, abbracciandu in pienu è micca diventatu fascinatu da l'ombra!

RISOURCI:

Pfeiffer, Charles F., Howard F. Vos, è John Rea, eds. Dizionario di a Bibbia di Wycliffe. Peabody: Hendrickson Publishers, 1998.

Scofield, CI, DD, ed. U Scofield Study Bible. New York: Oxford University Press, 2002.