A bona nutizia di u Vangelu!

Diu esiste. Questu hè ovvidu quandu osservemu l'universu creatu. L'universu hà una cumanda d'ordine è utile; da questu pudemu implicà chì u Creatore di l'universu hà intelligenza, scopu, è vuluntà. Comu parte di stu universu creatu; cum'è esseri umani, simu nati cun una cuscenza è sò capaci di esercitu liberu di a nostra vuluntà. Tutti avemu a contu u nostru Creatore per a nostra cumpurtamentu.

Diu s'hè revelatu à traversu a so parolla truvata in a Bibbia. A Bibbia porta cun ella l'autorità divina di Diu. Hè statu scrittu da 40 autori annantu à un periodu di 1,600 anni. Da a Bibbia pudemu cuncludi chì Diu hè Spìritu. Hè vivu è invisibili. Hà tramindui a cunuscenza di sè stessu è l'autodeterminazione. Hà intellettu, sensibilità, è vuluntà. A so esistenza ùn hè micca dipendente di qualcosa fora di ellu stessu. Hè un "micca causatu". A so autoesistenza hè fundata in a so natura; micca a so vuluntà. Hè infinitu in relazione cù u tempu è u spaziu. Tuttu u spaziu finitu hè dipende da Ellu. Hè eternu. (Thiessen 75-78) Diu hè omnipresente - prisente in ogni locu in una volta. Hè omnisciente - infinitu in a cunniscenza. Ellu sapi tutte e cose completamente. Hè onnipotente - tuttu putente. A so vulintà hè limitata da a so natura. Diu ùn pò micca circà cun favore à l'iniquità. Ùn pò micca nigà ellu stessu. Diu ùn pò micca minzogna. Ùn pò micca tentà, o esse tentatu di u peccatu. Diu hè immutabile. Iddu hè inalterabile in a so essenza, attributi, cuscenza, e vuluntà. (Thiessen 80-83) Diu hè santu. Hè separatu è esaltatu sopra tuttu di e so criature. Hè separatu da tuttu u male morale è u peccatu. Diu hè ghjustu è ghjustu. Diu hè amante, benevolente, misericordiosu è misericordiosu. Diu hè a verità. A so cunniscenza, dichjarazioni, è rapprisentazioni cumplettamente eternu cù a realità. Hè a surghjente di tutta a verità. (Thiessen 84-87)

Diu hè santu, è ci hè una separazione (abissu o golfu) trà ellu è l'omu. L'esseri umani sò nati cù una natura di peccatu. Simu nati sottu una pena di morte fisica è spirituale. Diu ùn pò esse avvicinatu da l'omu piccatore. Ghjesù Cristu hè ghjuntu è hè diventatu u mediatore trà Diu è l'omu. Cunsiderate e seguenti parolle chì l'apòstulu Paulu hà scrittu à i Rumani - "Dunque, essendu esse ghjustificati da a fede, avemu a pace cun Diu per mezu di u nostru Signore Ghjesù Cristu, per mezu di quale avemu ancu accessu per fede in questa grazia in quale stemu, è ci rallegriamu in a speranza di a gloria di Diu. È micca solu questu, ma ancu gloria in tribulazioni, sapendu chì a tribulazione pruduce a perseveranza; e perseveranza, carattere; è u caratteru, speranza. Avà a speranza ùn decepisce, perchè l'amore di Diu hè statu versatu in i nostri cori da u Spìritu Santu chì ci hè statu datu. Per quandu semu stati senza forza, in u tempu di u tempu Cristu morse per l'impulsivi. Per pocu à pena un omu ghjustu murerà; Eppuru forse per un bellu omu qualchissia avissi ancu ossa à mori. Ma Diu dimustra u so propiu amore versu noi, in quellu mentre eramu ancu peccatori, Cristu hè mortu per noi. Moltu più allora, avendu statu ghjustificatu da u so sangue, saremu salvati da a còllera per Ellu ". (Rumani 5: 1-9)

didáctica:

Thiessen, Henry Clarence. Lecture in Teologia Sistematica. Grand Rapids: Eerdmans, 1979.