E nostre vite portanu erbe utili, o spine è brizze?

E nostre vite portanu erbe utili, o spine è brizze?

U scrittore di Ebrei cuntinua à incuragisce è prevene l'Ebrei - "Perchè a terra chì beie in a pioggia chì spessu vene nantu à ella, è porta erbe utili per quelli da chì hè cultivata, riceve benedizzione da Diu; ma s'ella porta spine è cignali, hè rifiutata è vicinu à esse maladetta, chì averà da brusgià a so fine. Ma, amati, simu fiduciosi di cose migliori chì vi cuncernanu, iè, cose chì accumpagnanu a salvezza, ancu se parlemu cusì. Perchè Diu ùn hè micca inghjustu di dimenticà u vostru travagliu è u travagliu d'amore chì avete dimustratu versu u so nome, in ciò chì avete ministru à i santi, è avete fattu ministru. È desideremu chì ognunu di voi mostri a stessa diligenza per a piena assicuranza di speranza finu à a fine, chì ùn diventiate micca lentu, ma imitate quelli chì per fede è pazienza ereditanu e prumesse ". (Ebrei 6: 7-12)

Quandu sentimu u missaghju di u Vangelu, sceglimu di accettallu, o di ricusallu.

Cunsiderate ciò chì Ghjesù hà insignatu in a paràbula di u suminadore - «Quandu qualchissia sente a parolla di u regnu, è ùn la capisce, tandu u gattivu vene è strappa ciò chì era suminatu in u so core. Questu hè quellu chì hà ricevutu a semente in u caminu. Ma quellu chì hà ricevutu a sumente in lochi petricosi, hè quellu chì sente a parolla è a riceve subitu cun gioia; eppuru ùn hà nisuna radica in sè ma resiste solu per un pezzu. Perchè quandu a tribulazione o a persecuzione nascenu per via di a parolla, subitu inciampa. Avà quellu chì hà ricevutu sumente trà e spine hè quellu chì sente a parolla, è e primure di stu mondu è l'ingannimentu di e ricchezze soffocanu a parolla, è diventa infruente. Ma quellu chì hà ricevutu sumente nantu à u bonu terrenu hè quellu chì sente a parolla è a capisce, chì daveru fruttu è produce: alcuni centu volte, altri sessanta, altri trenta ". (Matteu 13: 18-23)

U scrittore di Ebrei avia avvertitu prima - "... cumu scapparemu se trascuremu una salvezza cusì grande, chì à u principiu hà cuminciatu à esse parlata da u Signore, è ci hè stata cunfirmata da quelli chì l'anu intesu, Diu ancu testimuniannu sia di segni sia di meraviglie, cù vari miraculi , è rigali di u Spìritu Santu, secondu a so vulintà? " (Ebrei 2: 3-4)

Se ùn accettemu micca u Vangelu di a salvezza solu per mezu di a fede solu per grazia solu in Cristu solu, simu lasciati affruntà à Diu in i nostri peccati. Seremu separati da Diu per tutta l'eternità perchè simu degni solu d'entrà in presenza di Diu vestuti di a ghjustizia di Cristu. Ùn importa micca quantu boni è morali pruvemu à esse, a nostra ghjustizia ùn hè mai abbastanza.

"Ma, caru, simu fiduciosi di cose megliu chì vi cuncernanu ..." Quelli chì accettanu ciò chì Diu hà fattu per elli per mezu di a fede, ponu allora 'stà' in Cristu è pruduce u fruttu di u so Spìritu.

Ghjesù disse à i so discìpuli - «EO sò a vera vigna, è u Babbu hè u vignaghjolu. Tutti i rami in Me chì ùn portanu micca frutti, li toglie; è Prunella ogni ramu chì porta fruttu, per pudè darà più frutti. Site dighjà puliti per via di a parolla chì ti aghju dettu. Stà in Me, è eiu in tè. Cum'è u ramu ùn pò micca darà fruttu d'ellu stessu, s'ellu ùn stà in a vigna, nemmenu voi, ancu s'ellu ùn stà in Me ". (Ghjuvanni 15: 1-4)

Insegna in Galati - «Ma u fruttu di u Spìritu hè amore, gioia, pace, pacienza, buntà, buntà, fideltà, dolcezza, autocontrollu. Contra tali ùn ci hè micca legge. È quelli chì sò di Cristu anu crucifissu a carne cù e so passioni è i so desideri. Se campemu in u Spìritu, andemu ancu noi in u Spìritu ". (Galiziani 5: 22-25)